Hipoterapia » Hipoterapie și Terapie cu ajutorul calului

Este o forma de terapie mai putin practicata la noi in tara, dar cu o mare raspandire in nord-vestul Europei, in Portugalia, Spania si Statele Unite, datorita efectelor benefice si a rezultatelor obtinute in diverse afectiuni.

Hipoterapia se adresează tuturor. Cei care au călărit ştiu că sentimentul pe care il ai după o şedinţă de echitaţie este greu obţinut prin intermediul altui sport. Este un sentiment complex, de relaxare, de efort, de bucurie şi mulţumire, de teamă, de mândrie, de putere, de eliberare.

Pentru cei cu dizabilităţi, hipoterapia reprezintă în plus, ieşirea din limitările bolii.

Beneficiarii hipoterapiei pot fi aşadar, copiii cu deteriorări senzoriale severe sau probleme neurologice (autism, ADHD, Sindrom Down), copiii cu dificultăţi perceptuale sau disfuncţie de integrare senzorială precum şi copiii cu dizabilităţi severe/profunde. Utilizatorii de scaun rulant care nu au activitate motorie grosieră pot deasemenea beneficia de hipoterapie.

Hipoterapia este indicată de asemeni în traumatisme cerebrale, scolioză, artrită, amputaţii traumatice, sechele de poliomielită, distrofie musculară, scleroză multiplă, accidente cerebrale şi vasculare, hemi şi paraplegii.

In cazul persoanelor cu dizabilităţi, majoritatea formelor de terapie se desfaşoară într-un mediu închis, de regulă acasă, în cabinete sau în centre de specialitate. Datorită afecţiunilor de care suferă aceste persoane, cea mai mare parte a timpului este petrecută in spaţii închise. Pe lângă suferinţa provocată de boală, aceste persoane sunt condamnate parcă la o interacţiune slabă, la o paleta redusă de activităţi in aer liber. Faţă de celelalte forme de terapie, hipoterapia are marele avantaj de a deschide oportunitatea petrecerii timpului in aer liber, ajută sau chiar obligă la socializare prin numărul mare de persoane care sunt lângă cal, oferind astfel persoanelor care o practică, posibilităţi crescute de evadare din cotidian, din mediul inchis al cabinetului, acolo unde, prin simpla prezenţă sunt etichetaţi.

Din perspectiva psihologicului şi al socialului, structura lectiilor de călărie induce o stare controlată de disciplină. Cursantul este capabil de o mai bună organizare a propriei persoane, ritmul şi comunicarea fiind consistente, în permanentă relaţie, iar comportamentul devine mult mai hotărât, cu efecte imediate asupra imaginii şi încrederii de sine.

Mişcarea calului îl obligă să apeleze numai la propriile instincte, la echilibrul natural al corpului şi astfel se reduc problemele de mişcare, iar comportamentul copilului devine mai calm şi mult mai hotărât.

Calul este partenerul nostru in calatorii si activitati sportive. In afara de calitatile lui, care fac din el un animal deosebit, el este capabil de a da persoanelor handicapate un anume confort psihic.

Sa mergi alaturi de un cal sau calare pe el iti dezvolta un mare numar de capacitati psihomotrice, cum ar fi tonusul muscular, coordonarea miscarii, reprezentarea in spatiu si timp, echilibru si un anume simt al ritmului. Activitatile cu cai cer un contact psihic permanent cu animalul. In timpul tesalatului se descopera corpul calului si in paralel, faci cunostinta cu al tau.

Sa te ocupi de un cal, de fapt ca de oricare animal, cere o anumita responsabilitate. Starea lui de bine depinde de ingrijirea si respectul care i se acorda. Mai mult, daca ajungi sa comunici cu un animal cum e calul, impresionant prin forta sa, prin frumusetea sa, iti da un sentiment de valorificare si iti creste increderea in tine.

Si nu in ultimul rand, calitatile calului se aliaza cu terapeutii ca sa ajute persoanele care au probleme de comportament, sau probleme de locomotie, sau daca sint surzi. Nu poti sa te exprimi cu violenta in fata unui cal, mesajul nu se va transmite si oricum, forta sa psihica este superioara omului. Calul se poate adapta in mod particular sa stabileasca comunicarea prin respect in cadrul programului de reintegrare a persoanelor delicvente.

Efectele benefice ale hipoterapiei au inceput sa fie cunoscute in ultimul timp si in tara noastra. Aceste rezultate sunt scopul muncii terapeutilor, care alaturi de copii si de parintii acestora lupta pentru a le putea oferi acestor copii momente cat mai aproape de normal, cat mai aproape de viata noastra de zi de zi. Momente de bucurie, de uimire, de triumf, de decizie, de eliberare. Aceste momente surprinse pe chipul copiilor, ne motiveaza sa mergem mai departe alaturi de aceste necuvantatoare, ne arata ceea ce copiii nu ne pot spune de cele mai multe ori si anume ca vor sa continue, ca si pentru ei sunt emotii care conteaza si care ii fac mai puternici.